INTERVIU Bogdan Tulbure, actor: „În teatru am descoperit un loc în care pot să mă refugiez, să mă exprim creativ și chiar să mă vindec.”

INTERVIU

Explorează rubrica INTERVIU și descoperă-i pe tinerii creatori de teatru și film dincolo de scenă sau de marele ecran. Află de ce au ales să urmeze o carieră artistică, ce îi motivează și cine sunt oamenii care îi inspiră.

Bogdan, să începem dialogul nostru cu o întrebare „clasică”: de ce teatru?

Nu cred că am un răspuns concret. Cred că o multitudine de evenimente m-au determinat să mă apuc de teatru. Și, mai ales, norocul unor întâlniri care s-au produs la momentul potrivit. Când am intrat în trupa de teatru din liceu, trupa Amprente din Brașov, am avut revelația faptului că teatrul (și în general actoria) e un mediu în care pot să exprim ce adunasem în mine până atunci, pot să descarc, ba chiar să înțeleg mai bine ce se întâmplă cu mine și cu lumea în care trăiesc. Bineînțeles, nu dăm la o parte factorul celebrității. Între timp, am mai crescut și am mai înțeles una-alta, nu mai vreau să fiu celebru, dar atunci, cu siguranță, era un vis foarte frumos. Așadar, în teatru am descoperit un loc în care pot sa mă refugiez, să mă exprim creativ și chiar să mă vindec. De aici pot să zic că a plecat totul.

În teatru am descoperit un loc în care pot să mă refugiez, să mă exprim creativ și chiar să mă vindec.

Ce mentori ai avut pe perioada facultății și cu ce ai rămas de la ei?

Am tot felul de mentori din toate părțile. Chiar și din afara actoriei. Mulți oameni mă inspiră și mă motivează. Pe perioada facultății, domnul Florin Zamfirescu, care mi-a fost și profesor de actorie, a fost unul dintre mentorii principali. Emanuel Pârvu se afla tot printre mentorii principali. Și Gary Vaynerchuk, chiar dacă nu știe că exist. Și lista poate continua. De la fiecare dintre ei am învățat multe lucruri. Și m-au condus spre multe revelații. Domnul Zamfirescu mi-a arătat minunea vieții și magicul teatrului. Domnul Pârvu m-a introdus în lumea filmului și a actoriei de film, pe care am ales să o urmez mai amănunțit, fiind acum la un masterat de actorie de film unde domnul Pârvu îmi este profesor. Domnul Gary, chiar dacă nu știe, m-a învățat că nu există motiv suficient de bun încât să nu faci ce îți propui, că in general sunt scuze și că mereu există ceva ce poți face ca să îți atingi scopul. Mai sunt multe de spus și mulți de menționat, dar cam ăsta e rezumatul.

Care este actorul tău preferat și de ce?

Nu am un actor preferat. Îmi place actoria în general. Și e cu atât mai frumoasă cu cât o poți vedea executată diferit de la actor la actor. Asta mă fascinează. La anumiți actori îmi plac anumite lucruri, la alți actori – alte lucruri. Nu îmi dau seama care e preferatul meu.

Ce spectacol de teatru te-a marcat cel mai mult și de ce?

Ținutul din miezul verii de la Teatrul Mic. Actoria. Mai ales doamna Rodica Negrea. Era complet fascinant să urmăresc tot ce face. Dar toți erau foarte buni. Și punerea în scenă, și scenografia. Am rezonat cu tipul ăsta de teatru. M-a fascinat.

Ajungem și la întrebările despre spectacolul Cosmonauți sau Dincolo era mai bine…. Cum a luat naștere colaborarea cu această echipă?

Trupa de actori a luat naștere încă din facultate. S-a întâmplat de la sine. Ne-am atras unul pe celălalt cumva. Și după terminarea facultății am rămas noi și am zis că trebuie să facem ceva împreună. Am trecut prin mai multe încercări, diferite idei de proiecte. Până la urmă, am vorbit și cu Andreea Lucaci, i-am propus să fie regizorul proiectului care încă nu exista. I-am propus și lui Alexandru Ivănoiu să scrie și așa s-a format echipa. Cu toții ne-am dorit să facem, chiar dacă acel ceva nu exista încă.

Care ți se pare cel mai frumos moment din spectacol? De ce?

Melodia Ce ar fi dacă ar fi?. Reprezintă speranța asta care chiar nu moare niciodată. Și ea e ceea ce ne face să mergem înainte. Poate nu e realist ce sperăm sau poate direcția pe care mergem înainte nu e cea mai bună, dar mergem înainte. Lăsăm în urmă ce e acum. Mergem spre mai bine. E mai bine? Nu știm. Nu o să știm niciodată.

Mergem înainte. Lăsăm în urmă ce e acum. Mergem spre mai bine. E mai bine? Nu știm. Nu o să știm niciodată.

Care consideri că este mesajul spectacolului vostru?

Nu fugi de problemele tale. Stai cu ele și înfruntă-le. Nu poți să fugi de ele, vin cu tine oriunde ai merge. Chiar și pe Marte.

De ce să vadă spectatorii creația voastră?

Cred ca e important sa vezi 7 tineri proaspăt absolvenți care au făcut un spectacol din nimic. Puteau la fel de bine să nu îl facă. Faptul că l-au făcut înseamnă că își doresc foarte mult sau că au ceva de spus. Cred că din acest motiv e cel puțin interesant. Și cred că e important să susținem genul acesta de evenimente. Poate descoperim ceva la care nu ne-am gândit, poate o să avem o revelație, poate nu, poate e o prostie. Dar sigur e ceva. Și sigur te va scoate într-un fel din ritmul vieții de toate zilele. Spectacolul nostru are un text original, muzică originală și e făcut din pura dorință de a face teatru. Eu zic că sigur a ieșit ceva interesant din asta.