Arta rezistenței de Milo Rau nu este doar o colecție de eseuri și interviuri, ci o invitație la reflecție asupra modului în care teatrul devine un spațiu al responsabilității – un loc unde estetica și angajamentul politic nu se exclud, ci se întretaie, iar reprezentarea violenței devine necesară pentru a ne reaminti cine suntem și pentru a ne pregăti pentru o lume mai pașnică.

Volumul reunește texte în care Rau își analizează moștenirea intelectuală – de la Hannah Arendt la formele actuale ale realismului global – și arată cum aceasta se traduce în practică: în spectacole, filme, procese, întâlniri artistice și colaborări internaționale. Un dialog amplu cu criticul de teatru Marijn Lems dezvăluie proiecte concrete, dar și visuri despre un teatru care nu doar reflectă realitatea, ci o transformă, din Rwanda până în Irak, și din Amazonia braziliană până în Elveția și Belgia.

Prefața semnată de Sibylle Berg plasează creația lui Milo Rau în istoria artei politice, subliniind rolul teatrului în confruntarea cu fragilitatea socială și morală a prezentului.

Între manifest și confesiune, acest volum ne amintește că teatrul este, în cele din urmă, o artă care ne permite să trăim acolo unde revoluțiile au eșuat, dar și un loc în care comunitatea se reinventează, iar ficțiunea devine gest politic.

Regizor de teatru și operă, Ivo van Hove (1958, Belgia) a condus între 1990 și 2000 Zuidelijk Toneel din Eindhoven, precum și Holland Festival între 1998 și 2004. În 2001, a preluat conducerea Toneelgroep din Amsterdam. A pus în scenă, printre altele, Îngeri în America de Tony Kushner, Opening Night și Husbands de John Cassavetes, Rocco și frații săi de Luchino Visconti, Teorema de Pier Paolo Pasolini, Antonioni-project după Michelangelo Antonioni, printre alte multe montări ale unor texte clasice. Montările spectacolelor de operă au fost realizate pe scene precum cele ale Operelor Naționale din Paris, Amsterdam, Lyon, Teatrul Regal din Madrid. În 2014 i-au fost decernate Tony Award și Olivier Award pentru cea mai bună producție și cel mai bun regizor. În 2015, creează ultimul proiect al lui David Bowie, Lazarus. În 2016, montării textului Les Damnés, după Visconti pe scena Comediei Franceze i se decernează Premiul Molière pentru Cel mai bun spectacol.

Volumul ”Ivo van Hove, frenezia creației” reunește sub coordonarea lui Frédéric Maurin o serie de articole și eseuri semnate de colaboratori, cronicari, teoreticieni care încearcă să reconstituiască universul creator al unuia dintre cei mai importanți regizori de teatru și operă ai secolului XXI.

În Europa și în lume, Ivo van Hove este recunoscut pentru acuratețea radicală a alegerilor sale scenice. Alături de colaboratorii săi fideli și actorii de la Toneelgroep Amsterdam, precum și în cadrul incursiunilor pe care le face în alte părți, el construiește de ani de zile un univers unic, în continuă reînnoire, în care explorează drame intime sau se deschide către denunțuri sociale, fie că se bazează pe texte din repertoriu clasic ori pe scenarii de filme.

Ivo van Hove combate pretinsa distincție între punerea în scenă a textelor și confruntarea sensibilă a corpurilor și a imaginilor. Teatrul lui este unul tensionat, intens, puternic vizual, în care se trăiește până la capăt chinul experienței umane în căutarea reconcilierii.

Dialoguri cu intrare liberă. Susține ȘI festival cu o donație online aici.